| 1.
|
MUSTUIT'OR, mustuitoare, s.n. Unealtă de lemn formată dintr-un băţ ramificat la capăt, cu care se zdrobesc strugurii pentru a se obţine mustul. [Pr.: -tu-i-] - Mustui + suf. -tor.Sursă
: DEX'98
( 43119)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
MUSTUIT'OR s. (reg.) mai, mâtcă, mustitor, toiag, (Transilv.) stroncănitor, (Olt.) stropsitoare, (Olt. si Ban.) stircă. (~ pentru zdrobirea strugurilor.)
Sursă
: Sinonime
(195307)
- siveco |
| |
| 3.
|
mustuit'or s. n. (sil. -tu-i-), pl. mustuito'are
Sursă
: DOR
(263703)
- siveco |
| |
| 4.
|
MUSTUIT//'OR ~o'are n. Unealtă de lemn, constând dintr-un băţ ramificat la un capăt, folosită pentru a zdrobi strugurii. [Sil. -tu-i-] /a mustui + suf. ~tor
Sursă
: NODEX
(344141)
- siveco |
| |
|
|